Avem intotdeauna atat de multe de invatat de la copii! Uneori, ca fotograf, pot sa inteleg perfect acest sentiment al acestor fete, sau al majoritatii copiilor in general, care intr-o secunda leaga cele mai bune prietenii, care dureaza poate doua secunde, cu sentimentul ca se cunosc de o viata intreaga.
Una dintre fete imi face prezentarea cu cealalta fata, “prietena mea cea mai buna!”, iar eu o intreb de cand se cunosc, bineinteles, se uita una la cealalta, si imi da cel mai normal raspuns care se putea “De acum! “. Iar sentimentul este atat de inocent si pur: ne cunoastem de acum, pentru putinul timp care il vom petrece impreuna, ne vom distra la maxim si vom fi cele mai bune prietene.
La fel ca si fotograf, cunosc multi oameni, cu care petrec uneori foarte putin timp, dar care ca un dar, iti umple sufletul ca i-ai cunoscut, si ai sentimentul ca ii cunosti de o viata intreaga. Este o “prietenie dintr-o secunda”, sincera, greu de explicat sau inteles daca nu esti copil, cu un sentiment care reuseste cumva sa te faca sa uiti de toate celelalte probleme, si sa te bucuri complet de momentele pe care le-ai primit si oamenii pe care i-ai intalnit.
Cam asa as putea sa explic ceea ce am simtit la ultimul botez la care am luat parte, cu oamenii minunati pe care i-am intalnit.
No Comments